Evenimentele din decembrie 1989 au adus multe schimbări. Una dintre ele a fost prezenţa preoţilor polonezi, în afară de Bucovina, care să deservească comunităţile poloneze. Prezenţa lor a fost scurtă. După plecarea părintelui Honoriusz, timp de mulţi ani, comunitatea poloneză din arhidieceza de Bucureşti a rămas fără preot. Printr-un decret din 1 august 2010, arhiepiscopul Ioan Robu l-a numit pe părintele Matei Catargiu responsabil cu pastoraţia comunităţii poloneze.
Părintele Matei provine din Poiana Micului, din Bucovina. După terminarea şcolii generale, a plecat în Polonia unde a intrat în Ordinul lui Cristos, un ordin înfiinţat de Primatul Poloniei, cardinalul August Hlond, în anul 1932, în scopul slujirii polonezilor risipiţi în lumea întreagă. Mai întâi noviciatul de formare spirituală, după aceea studiile la Poznań au fost încununate cu hirotonirea în ziua de 20 mai 2003.
După absolvirea studiilor a fost trimis să păstorească în Stargard Szczeciński, unde a rămas până în anul 2006. La cumpăna anilor 2006/2007 a fost în Franţa, lângă Lille. După întoarcerea în Polonia a început să lucreze la Goleniów, în dieceza Szczecin-Kamień.
Numirea pentru pastoraţia Diasporei Poloneze nu este uşoară. Polonezii nu au propria biserică.
Liturghia în limba polonă este celebrată în biserica italiană, iar părintele este colaborator al parohiei „Sancta Maria Gratiarum”, numită Bărăţia, unde şi locuieşte. Impacă cu multă dăruire toate obligaţiile, atât cu polonezii risipiţi în toată arhidieceza, cât şi îndatoririle care-i revin în viaţa parohiei. În afara Sf. Liturghii, are ore de religie, pregăteşte copiii pentru Prima Sfântă
Impărtaşanie şi mir, vizitează bolnavii în spital, participă la întâlnirile cu Diaspora şi multe, multe alte obligaţii. Din noiembrie anul trecut, odată pe lună, părintele Matei celebrează Sfânta Liturghie şi la Constanţa. Insetat de Cuvântul lui Dumnezeu în limba maternă, un grup puţin numeros de polonezi care locuiesc în acest oraş, este recunoscător părintelui pentru acest efort şi speră că situaţia aceasta nu se va schimba.
Tekst i zdjęcia: Barbara Breabăn
