ANUL LUI CHOPIN
Printr-o Hotărâre a Seimului Republicii Polone, anul 2010 a fost declarat Anul lui Frédéric Chopin. Aniversarea, în acest an, a două sute de ani de la naşterea compozitorului va abunda în concerte, expoziţii, proiecte de revitalizare a locurilor legate de viaţa lui.
În Hotărârea Seimului din 9 mai 2008 privind declararea anului 2010 Anul lui Frédéric Chopim citim: „Frédéric Chopin (1810-1849), unul din cei mai mari artişti în istoria culturii polone, cel mai de seamă compozitor polonez, de asemenea pianist de frunte şi reprezentant al muzicii perioadei romantismului în lume. Este numit poetul pianului. Deşi aparţine celor mai cântaţi compozitori ai muzicii pentru pian, opera lui îi cere interpretului o tehnică excelentă şi virtuozitate. Izvorul creaţiei sale stă în marea sensibilitate artistică, precum şi în folosirea motivelor din muzica populară poloneză. Frédéric Chopin este creatorul care a jucat un rol deosebit în formarea conştiinţei noastre naţionale. În anul 2010 se împlinesc două sute de ani de la naşterea acestei mari personalităţi. Seimui Republicii Polone,convins de importanţa deosebită a operei sale artistice pentru tezaurul naţional şi mondial, declară anul 2010, Anul lui Frédéric Chopin”
Frédéric Chopin s-a născut pe 1 martie 1810 la Żelazowa Wola. Tatăl lui a fost un francez polonizat, Mikołaj Chopin, care şi-a dovedit dragostea pentru noua lui patrie luptând pentru independenţa ei în insurecţia lui Kościuszko. Mama lui Frédéric, Justyna Krzyżanowska, provenea din nobilimea săracă.
Din fragedă copilărie tânărul Chopin se interesa de muzică. La vârsta de 7 ani era deja autor a două poloneze.
Primul lui învăţător a fost Wojciech Żywny. Sub ochiul maestrului, lecţiile au durat puţin pentru că Frédéric şi-a depăşit repede învăţătorul. Intre anii 1823-1826 a frecventat liceul din Varşovia, iar vacanţele şi le petrecea la conacele colegilor săi de şcoală. În timpul sejururilor sale de vară la Szafarnia a cunoscut tradiţiile populare.
Participa la nunţi, ziua recoltei şi hramuri. În 1826 a fost admis la o şcoală de elită, Şcoala Centrală de Muzică care avea legături cu Universitatea din Varşovia. În timpul studiilor au apărut primele piese, adânc cizelate, ale compozitorului, precum sonate, variaţiuni, fantezii.
Józef Elsner, directorul şcolii şi profesorul lui Frédéric îşi dădea seama de talentul neobişnuit al elevului său. În notiţele sale consemna despre Chopin: „Geniu muzical”.
După terminarea studiilor în 1829, tânărul Frédéric a efectuat prima sa călătorie. Ca artist a vrut să cunoască viaţa culturală a Europei. Primul lui concert din străinătate a avut un mare succes. După apariţia la Kartnerthortheater, s-a întors în ţară în plină glorie. După revenirea în ţară s-a îndrăgostit de Konstancja Gładkowska, studentă la canto, ce a avut o influenţă foarte mare asupra operei lui. Atunci au apărut excelentele studii, concerte, valsuri şi mazurci. A primit o invitaţie de la contele Antoni Radziwiłł, dar nu a profitat de ea, plecând cu colegii la Viena. În timpul şederii în capitala imperială a aflat despre izbucnirea Insurecţiei din Noiembrie. Neliniştea, starea emoţională proastă au condus la cristalizarea noului stil individual al compoziţiei artistului. Atunci au luat fiinţă piesele care au scos la iveală forţă şi pasiune, necunoscute până acum, precum Studiul opus 10.
A renunţat la o planificată călătorie în Italia, mergând la Paris. Pe drum spre capitala Franţei, a susţinut concerte la München şi Stuttgart, unde a aflat de insuccesul Insurecţiei din Noiembrie. Aceasta a fost o perioadă foarte grea în viaţa artistului. Urmele acestor trăiri se regăsesc în consemnările aşa numitului jurnal din Stuttgart: „duşmanul în casă, iar eu aici inactiv, iar eu aici cu mâinile goale, uneori doar gem, sufăr deasupra pianului, disper”.
În sfirşit, în toamna anului 1831, a sosit la Paris. Din cauza înfrângerii polonezilor şi a represaliilor de mai târziu, capitala Franţei a devenit azil pentru mii de compatrioţi. I-a fost dor de ţară. Datorită ordinului ţarului, n-a putut să se reîntoarcă în ţară. A fost primit în societatea artistică pariziană. A legat multe prietenii. În anul 1835 s-a deplasat la Leipzig unde l-a cunoscut pe Robert Schumann.
Nu mult după această călătorie a cunoscut-o şi s-a ataşat de renumita scriitoare franceză George Sand. Era deja bolnav de tuberculoză. În iarna anului 1837 au plecat în Mallorca. Acolo Chopin a compus multe capodopere: ciclul de 24 de Preludii, Poloneza în Mi minor, Ballada în Fa major. După întoarcerea în Franţa s-au aşezat la domeniul iubitei lui, la Nohant. Chiar acolo au fost compuse cele mai frumoase piese ale compozitorului. Drumurile lor s-au despărţit în iulie 1847. Inima frântă şi starea precară de sănătate s-au reflectat în opera lui Chopin. A compus numai câteva miniaturi nostalgice. Indemnat de una din elevele sale, a plecat pentru o serie de concerte în Marea Britanie. Efortul, stressul şi clima neprielnică au înrăutăţit starea lui de sănătate, obligându-l să se întoarcă la Paris. Frédéric Chopin a murit pe 17 octombrie 1849 în locuinţa sa, din piaţa Vendôme. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris. Conform ultimei voinţe a artistului, inima a fost zidită într-o coloană din biserica Sf. Cruce din Varşovia.
Barbara Breabăn
