Bulai – astazi catun al satului Moara, la 8 km. de Suceava. Întemeiata la sfârsitul sec.XIX de catre agricultori sositi în cautare de pamânt si conditii mai bune, probabil dupa calamitatile din împrejurimile localitatii Rzeszów. Copiii învata limba polona în Scoala Generala, îndrumati de 12 ani de catre profesori din Polonia. În anul scolar 2005/2006 s-a introdus învatarea limbii polone la gradinita din localitate. Presedinte al Asociatiei Polonezilor din Moara este Tadeus Biseada.
Bulai (sau Bułaj, Bulaje, Bułaje, rom. Bulai, Bulaia sau chiar Balaia în unele documente) – este un cătun al satului Moara Nică (com. Moara), situat la 5 km. nord de Suceava, cândva locuit în exclusivitate de polonezi. În a II-a jumătate a sec. XIX, aici au sosit colonişti din împrejurimile localităţii Rzeszów (Robczyce şi Kolbuszowa), emigrând, probabiol ca urmare a calamităţilor ce au afectat locurile unde au trăit până atunci, profitând de procesul de colonizare în curs de desfăşurare pe aceste meleaguri. Ei au reprezentat ultimul val de emigranţi polonezi în Bucovina. În afară de Bulai, ei s-au aşezat în satele Ruda (rom. Vicşani) şi Mihoveni.
Este greu de precizat câte familii s-au aşezat în Bulai. Emil Biedrzycki în lucrarea sa „Istoria polonezilor din Bucovina” scrie: „Nu departe de Iţcani şi Suceava este situată colonia Bulaje (rom. Bulaia) numărând în 1910 – 275 de suflete faţă de 122 (1890)”.
Datele din 1910 sunt rezultatele ultimului recensământ general austriac, în care apare evident numărul de 275 de persoane de origine poloneză, acesta referindu-se la întreaga comună Bosanci, în alcătuirea căreia intra atunci colonia Bulai, dar şi de ex. Mihoveni sau Liteni. Şi în perioada interbelică Moara (deci şi Bulai) reprezenta o parte din com. Bosanci. Comuna Moara ca unitate administrativă separată datează din 1950. Recensământul general din decembrie 1930 precizează numărul polonezilor după naţionalitate din jud. Suceava de 3311, din care în com. Bosanci 602. Recensământul din 1955 nu lua în considerare naţionalitatea, în schimb cel din 15 martie 1966 dă cifra de 2850 polonezi în jud. Suceava, din care în Bosanci – 2, Mihoveni – 37, Liteni – 1, frumoasa – 26, Moara Nică – 71, Sfântu Ilie – 18, Bulai – 150. Scăderea numărului de polonezi, în raport cu situaţia de dinainte de cel de al II-lea război, a fost determinată de repatriere.
La primăria din Bosanci se află o listă a polonezilor din Bulai, repatriaţi în ziua de 4 iunie 1947 care cuprinde 46 de nume, cu specificarea numărului de persoane însoţitoare şi informaţii privitoare la terenul lăsat, la averea mobilă şi imobilă. Conform documentelor, 201 persoane au părăsit atunci localitatea Bulai. După datele din 1967, oferite de Biedrzycki, în Bulai trăiau aprox. 85 de familii (320 de persoane).
La 23 martie 1995 a fost înfiinţată pentru scurt timp, o parohie, cu pr. Jacek Strzelecki ca paroh. Ea număra atunci 322 de credincioşi. Evidenţa ţinută de pr. Strzelecki dă un număr de 320 de personae (75 de familii). În 2001, preşedintele Asociaţiei „Bratnia Pomoc” din Moara – Tadeus Biseada a întocmit o listă a polonezilor, cuprinzând 275 persoane (în plus – 12 în Frumoasa şi 11 în Sfântu Ilie). Printre cele 102 familii aflate pe listă se găsesc şi familii mixte, dar toate şi-au declarat naţionalitatea polonă.
În anul 1906, în Bulai a luat fiinţă prin eforturile Societăţii Şcolilor Populare din Cernăuţi, o şcoală cu două clase. În 1929 ea nunăra 47 de elevI : În anii 1928-1930, locuitorii 1satului, cu forţe proprii, au ridicat o şcoală. Terenul, curtea şi grădina, în total peste 2 ha., au fost donate de unul dintre gospodari – Franciszek Szczech. Învăţători în Bulai au fost mai ales polonezi. După război, limba polonă s-a învăţat în noua şcoală românească Şcoala generală din Moara Nică. Vechea şcoală construită de polonezi a fost desfiinţată, iar clădirea în prezent, este proprietatea unui gospodar român. Din 1992 copiii învaţă din nou limba maternă. Atunci a venit din Polonia ca să predea limba polonă Małgorzata Iwaniec care a lucrat aici cel mai mult dintre toate profesoarele care i-au urmat până astăzi, delegate fiind de Centrul de Perfecţionare a Cadrelor Didactice din Varşovia. 2007/2008, în Moara 83 copii învaţă limba polonă în Şcoala Generală şi 30 la grădiniţă.
Din 1903, când la Suceava a luat fiinţă Societatea Polonă de Ajutor Frăţesc şi de Lectură locuitorii satului Bulai luau parte la acţiunile organizate de acesta. Chiar înainte de război, aceştia au hotărât să construiască o biserică. Viaţa religioasă de până atunci se concentra în jurul unei mici capele din lemn, unde se oficiau şi slujbe religioase cu participarea credincioşilor din Suceava care, în anii 30, veneau aici în luna mai, la slujbele închinate Sfintei Maria. Dar războiul a ]ntrerupt realizarea proiectului de construire a unei biserici şi de lărgire a şcolii. Biserica a fost înălţată abia cu 20 de ani în urmă, în 1984. În anul 1997 a fost reactivată Asociaţia Polonezilor de Ajutor Frăţesc al cărui preşedinte este, de la începuturi până astăzi, Tadeus Biseada.
În istoria satul Bulai are frumoase tradiţii de conservare a spiritului polonez. Întotdeauna, legate indisolubil de credinţă şi biserică. Vechea capelă, clădirea şcolii, construită în comun de către locuitorii satului, sunt astăzi mărturii ale spiritului polonez înfloritor cândva în Bulai, care renaşte după perioada comunistă.
20 de ani de existenţă a bisericii cu hramul Sf. Maximilian Kolbe
Localitatea Bulai datează din a doua jumătate a sec. XIX, întemeiată fiind de către coloniştii polonezi care au aparţinut parohiei Suceava. Ca semn al credinţei şi catolicismului a fost construită o capelă mică, pe malul lacului, unde locuitorii satului se adunau la slujbe, în mod deosebit, în lunile închinate PreaSfintei Fecioare Marii.
O mare dorinţă a locuitorilor din Bulai a fost aceea de a construi propria lor biserică. Prima încercare datează din anii 1925-1930, când s-au strâns bani pentru construcţia bisericii şi a fost pregătită o parte din materiale. Biserica urma să se ridice pe terenul obţinut de la autorităţile laice lângă şcoala generală. Începerea construcţiei bisericii era prevăzută pentru anul 1931. Între locuitorii din Bulai au intervenit neînţelegeri în privinţa amplasării bisericii, ceea ce a îngreunat începerea construcţiei, iar mai apoi au dus la renunţarea la proiect. Parohul de atunci al Sucevei, pr. Otto Schmegner a reuşit doar să sfinţească locul. După terminarea celui de al II-lea război mondial, atât banii cât şi materialele pregătite s-au pierdut, în consecinţă ideea construcţiei bisericii a fost amânată.
În 1967, parohul de Suceava, pr. Johann Proschinger a reaprins în locuitorii din Bulai dorinţa de a construi propria lor biserică. 15 ani mai târziu acest proiect va fi realizat, noua biserică amplasată fiind în cimitirul catolic. Terenul cimitirului a fost obţinut în 1932 de la o familie din Ilişeşti.
În 1981 pr. Johann Proschinger a intervenit la autorităţile jud. Suceava cu cererea de a aproba construirea unei capele în cimitirul din Bulai. Un an mai târziu, pr. Proschinger a trecut la procurarea de materiale pentru construcţia capelei. Materialele au fost cumpărate din fondurile parohiei din Suceava precum şi din donaţiile celor ce îl cinstesc pe Sf. Anton de Padova. Construcţia bisericii a început în primăvara anului 1982, iar doi ani mai târziu a avut loc consacrarea mult aşteptatei biserici din Bulai. În ziua consacrării – 7 august 1984, biserica a primit hramul Sfântului Maximilian Maria Kolbe. Consacrarea bisericii a fost oficiată de Excelenţa Sa episcopul Petru Gherghel, ordinarius-ul de atunci şi actualul episcop al diecezei de Iaşi. După căderea sistemului totalitar, locuitorii din Bulai au dorit să aibă parohul lor. Legat de aceasta, la 1 iulie 1995, prin decret episcopal s-a înfiinţat aici o nouă parohie, iar primul paroh a fost pr. Jacek Strzelecki din Polonia, pentru scurt totuşi, căci în curând avea să fie numit paroh în Soloneţu Nou şi capelan al polonezilor bucovineni. În prezent parohia Bulai este subordonată administrativ parohiei din Suceava.
Festivităţile de anul acesta, prilejuite de hramul bisericii, au adunat mulţimi de pelerini care au sosit la Bulai ca să îl cinstească pe Sf. Maximilian, dar şi să marcheze jubileul de 20 de ani al bisericii. Acesta este un dar deosebit pentru că aici, în Bucovina Maica Domnului şi-a ales locul în sanctuarul din Cacica, dar a ales şi locul pentru îndrăgitul şi credinciosul „soldat”, Sf. Maximilian Kolbe în biserica din Bulai.
