Cacica – sat în Bucovina de Sud, în județul Suceava, unde trăiesc urmașii minerilor polonezi, care au ajuns în Bucovina încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În Cacica, activează asociația polonezilor, filială a Uniunii Polonezilor din România, al cărei președinte este de mulți ani Cristina Cehaniuc. Există, de asemenea, o prosperă Casă Polonă. În școala locală, limba polonă este predată încă de la începutul anilor ’90, în special datorită profesorilor trimiși din Polonia. În prezent, limba polonă este predată de un profesor local.
Cacica este unul dintre cele mai populare locuri turistice din Bucovina. Aici se găsește o mină de sare renumită printre turiști, precum și unul dintre cele mai importante sanctuare mariane pentru catolicii din România. Datorită istoriei sale a fost denumită „Bucovina în miniatură” deoarece a fost locuită în armonie de ortodocși români, greco-catolici ucraineni și de polonezi și germani care erau catolici. Până astăzi în Cacica funcționează bisericile celor trei confesiuni.
Cacica este foarte importantă și pentru istoria așezării polonezilor pe aceste teritorii deoarece a fost primul loc compact colonizat de polonezi în România de astăzi. Acest lucru este strâns legat de descoperirea zăcămintelor de sare de aici și construirea minei.
La finalul sec. al XVIII-lea împăratul Iosif al II-lea a ordonat căutarea de sare gemă în Bucovina. În regiunea Cacicăi, erau cunoscute de mult izvoarele sărate și deja, din anul 1791 a fost înființată mina de sare. Pentru aceasta au fost aduși muncitori, mai întâi, de pe teritoriile Ucrainei de astăzi, iar mai apoi între anii 1791-1792 familii poloneze din Bochnia și Wieliczka. Cu timpul, satul a devenit multietnic și multiconfesional, polonezii reprezentând un grup de coloniști foarte activi și pentru mult timp cel mai numeros. Viața tuturor locuitorilor din Cacica era legată de salină. A fost închisă definitiv în anul 2003. Astăzi, puțul Ferdinand, găzduiește un traseu turistic ce cuprinde capela sculptată în sare „Sfânta Varvara”, un lac, o fostă sală de bal, un mic muzeu și un loc de joacă.
Primul preot catolic permanent din Cacica a fost pr. Jakub Bogdanowicz care a îndeplinit această funcție între anii 1794-1843. Prin strădania lui, în anul 1810 a fost construită o bisericuță de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Tot el a adus de la Stanisławów copia icoanei Maicii Domnului de la Częstochowa venerată până astăzi ca icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Cacica.
În anul 1844 a fost înființată parohia din Cacica a cărei prim paroh a fost pr. Jerzy Mazanek. În anul 1902, pastorația din Cacica a fost preluată de Congregația Părinților Misionari din Cracovia. Preotul Kasper Słomiński a fost primul preot misionar venit și unul dintre cei mai dedicați preoți pentru dezvoltarea parohiei din Cacica. Pe 16 octombrie 1904 arhiepiscopul de Liov de atunci, Iosif Bilczewski a consacrat noua biserică ridicată pe locul vechii biserici conform proiectului arhitectului din Liov, Teodor Talowski. În aceeași zi arhiepiscopul Bilczewski a sfințit și capela reconstruită a Sfintei Varvara, sculptată în sare în subteranele minei. În biserica nouă a fost mutată și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Preoții misionari polonezi au administrat parohia din Cacica până la finalul anilor ʼ60 ai sec. XX. În prezent este administrată pastoral de preoți fraciscani români. În anul 1996 biserica parohială din Cacica a primit statutul de sanctuar diecezan, iar pe 15 august 1997 în prezența episcopului Petru Gherghel și a nunțiului apostolic Janusz Bolonek a fost ridicată la rangul de sanctuar național. Pe 15 martie 2000, papa Ioan Paul al II-lea a conferit bisericii din Cacica titlul de bazilică minor. Zece ani mai târziu, în piațeta din fața bisericii, căreia i s-a conferit numele de Ioan Paul al II-lea, a fost amplasată statuia sfântului papă polonez, finanțată de districtul Rybnik în componența căreia intră și comuna Świerklany – parteneră cu comuna Cacica. În prezent sanctuarul din Cacica este unul din cele mai importante centre de pelerinaj din România. Faima sa se întinde mult peste granițele țării.
Prima menționare a școlii poloneze din localitate datează din anul 1812. A fost prima școală poloneză de pe teritoriile Bucovinei de Sud. Limba polonă a fost predată în școlile care au funcționat în Cacica până în anul 1963. După revoluția din 1989, limba polonă, ca materie de studiu, s-a reîntors în Cacica și este predată până în ziua de astăzi.
În anul 1906 pe terenul parohiei a fost ridicată o clădire denumită „Casa Polonă”. Acolo se afla sala Societăţii Polone de Ajutor Frăţesc şi de Lectură. Această clădire a ars în timpul Primului Război Mondial. În același loc, pe vechea fundație a fost ridicată o nouă clădire – aceasta fiind „Casa Pelerinului”, deși numele de „Casa Polonă” și „Sala de Lectură” erau, de asemenea, folosite. În anul 1952 clădirea a fost naționalizată și transformată în cămin cultural. În anul 1990 a revenit în proprietatea parohiei și a fost folosită printre altele ca loc de cazare pentru pelerini. Tot în această clădire aveau loc întâlnirile organizației de polonezi din Cacica, înființată după căderea comunismului.
Pe 15 septembrie 1991 a fost inițiată activitatea Asociației „Dom Polski” din Cacica care a fost înregistrată pe 30 septembrie în același an. În fruntea comitetului de zece persoane au fost aleși atunci Sigismund Filținger și Cristina Cehaniuc care a preluat funcția de președinte al asociației în anul 1994 și îndeplinește această funcție până astăzi. Pe 16 aprilie 1997 a avut loc sfințirea și deschiderea oficială a Casei Polone care servește până în prezent comunității poloneze locale ca loc de întâlniri și sărbători.
În timpul celui de-Al II-lea Război Mondial, Cacica a suferit numeroase distrugeri. După război, aproape jumătate dintre polonezii din Cacica s-au întors în țara lor natală în urma repatrierii. Cu toate acestea, unii dintre urmașii minerilor polonezi trăiesc și astăzi în Cacica.
Există o Casă Polonă și o organizație locală a Uniunii Polonezilor din România. Deși în Cacica sunt relativ puțini polonezi astăzi, aceștia sunt vizibili și activi în viața comunității lor multinaționale și multiconfesionale, prețuindu-și cu grijă rădăcinile. Aceștia au avut, fără îndoială, o contribuție uriașă la crearea și dezvoltarea localității Cacica.