DOŻYNKI
Comuniunea omului cu Dumnezeu îmbracă fe-lurite forme, pretutindeni pe glob. Tradiţiile popoarelor relevă numeroase moduri în care comunităţi umane aduc jertfe şi mulţumiri Divinităţii pentru fertilitatea ogoarelor şi bogăţia recoltelor.
Polonezii nu fac excepţie şi, la vremea când toamna împrăştie culori halucinante în coroanele fagilor, undeva în Bucovina are loc Sărbătoarea Roadelor (Dożynki). Ultimele spice de grâu se împletesc cu flori de câmp şi panglici multicolore ca în cosiţele tinerelor fete. Se sfinţesc apoi la biserică şi se dăruiesc celor mai de vază gospodari.
În acest an, Dożynki a încheiat în mod fericit manifestările prilejuite de Zilele Culturii Polone, iar gazde ospitaliere au fost şi de această dată locuitorii din Soloneţu Nou.
Venită de departe şi chemată de rădăcini bucovinene ancestrale am regăsit aerul tare al Obcinilor, am reascultat susurul izvoarelor cristaline din văi tainice, am adulmecat miresmele florilor sălbatice, vibrând în sunetul divin al clopotelor din satul dintre munţi. Sfânta Liturghie are o aură aparte în Ţara Fagilor, indiferent în ce limbă este rostită. Biserica ne-a reunit pe toţi în spectrul forţei magice a cuvântului creştin, ducându-ne gândurile la succesiunea implacabilă a anotimpurilor vieţii noastre.
Polonezi din patru puncte cardinale s-au reîntâlnit cu bucurie şi evlavie, cinstind pământul care îi hrăneşte şi pe Dumnezeu care îi ocroteşte.
Atmosfera de sărbătoare, cadrul natural fermecător, costumele şi obiceiurile specifice, muzica şi dan-surile, bucatele alese şi băuturile au conferit măreţie unei zile de excepţie într-un tărâm de vis. Noi, cei din Dobrogea am ţinut să fim şi în acest an alături de urmaşii polonezilor, să le cinstim eforturile de peste an şi să închinăm un pahar de vin Murfatlar în sănătatea lor şi a noastră. Simbolul pelerinajului nostru au fost scoicile, întocmai ca cele ale marelui pelerinaj catolic din Munţii Pirinei la Santiago de Compostella. Prin cultura şi prin spiritul unor astfel de întâlniri cimentăm relaţii interumane de mare calitate, care dăinuie în timp. Mulţumim Uniunii Polonezilor din România, mulţumim Bucovinei, mamă pentru toţi fiii ei.
Camelia Popescu – Constanţa
Comuniunea omului cu Dumnezeu îmbracă fe-lurite forme, pretutindeni pe glob. Tradiţiile popoarelor relevă numeroase moduri în care comunităţi umane aduc jertfe şi mulţumiri Divinităţii pentru fertilitatea ogoarelor şi bogăţia recoltelor.
Polonezii nu fac excepţie şi, la vremea când toamna împrăştie culori halucinante în coroanele fagilor, undeva în Bucovina are loc Sărbătoarea Roadelor (Dożynki). Ultimele spice de grâu se împletesc cu flori de câmp şi panglici multicolore ca în cosiţele tinerelor fete. Se sfinţesc apoi la biserică şi se dăruiesc celor mai de vază gospodari.
În acest an, Dożynki a încheiat în mod fericit manifestările prilejuite de Zilele Culturii Polone, iar gazde ospitaliere au fost şi de această dată locuitorii din Soloneţu Nou.
Venită de departe şi chemată de rădăcini bucovinene ancestrale am regăsit aerul tare al Obcinilor, am reascultat susurul izvoarelor cristaline din văi tainice, am adulmecat miresmele florilor sălbatice, vibrând în sunetul divin al clopotelor din satul dintre munţi. Sfânta Liturghie are o aură aparte în Ţara Fagilor, indiferent în ce limbă este rostită. Biserica ne-a reunit pe toţi în spectrul forţei magice a cuvântului creştin, ducându-ne gândurile la succesiunea implacabilă a anotimpurilor vieţii noastre.
Polonezi din patru puncte cardinale s-au reîntâlnit cu bucurie şi evlavie, cinstind pământul care îi hrăneşte şi pe Dumnezeu care îi ocroteşte.
Atmosfera de sărbătoare, cadrul natural fermecător, costumele şi obiceiurile specifice, muzica şi dan-surile, bucatele alese şi băuturile au conferit măreţie unei zile de excepţie într-un tărâm de vis. Noi, cei din Dobrogea am ţinut să fim şi în acest an alături de urmaşii polonezilor, să le cinstim eforturile de peste an şi să închinăm un pahar de vin Murfatlar în sănătatea lor şi a noastră. Simbolul pelerinajului nostru au fost scoicile, întocmai ca cele ale marelui pelerinaj catolic din Munţii Pirinei la Santiago de Compostella. Prin cultura şi prin spiritul unor astfel de întâlniri cimentăm relaţii interumane de mare calitate, care dăinuie în timp. Mulţumim Uniunii Polonezilor din România, mulţumim Bucovinei, mamă pentru toţi fiii ei.
Camelia Popescu – Constanţa
