DUMINICA FLORIILOR

Duminica Floriilor a fost stabilită în amintirea venirii lui Cristos la Ierusalim. Săptămâna Mare începe în atmos-feră de bucurie. Toţi cei patru Evanghelişti au descris intrarea triumfală a lui Cristos în Ierusalim. Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfage şi Betania, lângă Muntele Măslinilor…citim la Sf. Marcu (11,1).
Betfage este un sat mic pe amintitul Munte al Măs-linilor. Încă din primele veacuri ale creştinătăţii era arătată stânca care amintea locul unde Domnul Isus a încălecat măgăruşul şi a pornit spre Ierusalim. Stânca aceasta se află astăzi în interiorul bisericii de care au grijă părinţii franciscani. De aici porneşte în fiecare an procesiunea din Duminica Floriilor.
Aflându-se în apropiere de Betfage, Cristos a porun-cit celor doi ucenici ai săi să meargă în satul apropiat şi să aducă un măgăruş care se afla acolo. La întrebarea de ce să facă asta, Isus le-a răspuns: Domnul are nevoie de el. Când i-au adus măgăruşul, Isus l-a încălecat şi a in-trat în Ierusalim. Poporul i-a ieşit în întâmpinare, aşter-nând haine şi ramuri la picioarele Lui, strigând: Osana în înaltul cerului. Se împlinea prorocirea lui Zaharia din Vechiul Testament, care prezicea: Iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor; smerit şi călare pe măgăruş, pe mânzul măgăriţei (Za 9,9).
Tradiţia pelerinajului pe urmele lui Isus în Duminica Floriilor este foarte veche. O descrie exact în jurul anului 380 Egeria plecată în pelerinaj. De-a lungul anilor obiceiul acesta a fost continuat. Acelaşi drum, care a fost folosit în timpul lui Cristos, este folosit şi astăzi. În fiecare an din Betfage porneşte o procesiune solemnă în direcţia Ierusalimului. O conduce Patriarhul Latin, în jurul căruia se adună comunitatea creştină din Oraşul Sfânt. La procesiune participă părinţii franciscani, precum şi repre-zentanţii altor ordine de călugări şi călugăriţe, catolici locali de origine arabă şi israeliană şi mulţi pelerini. Procesiunea intră în Ierusalim prin Poarta Sf. Ştefan şi se termină în curtea întinsă din apropierea bisericii Sf. Ana, lângă cunoscutul iaz Betesda. Acolo Patriarhul acordă binecuvântarea cu relicvele Sfintei Cruci şi invită la retrăirea Patimii, Morţii şi Învierii lui Isus.
Duminica Floriilor este sărbătorită în Polonia înce-pând cu evul mediu. În zilele noastre, ritualurile încep, de asemenea, cu procesiune. Preotul îmbrăcat într-o capă roşie, în prezenţa ministranţilor, se apropie de altar, mai întâi înconjurând biserica. În momentul acesta se cântă unul din cântecele care repetă strigarea biblică „Osana în înaltul cerului”. Conform tradiţiei catolice, în această zi credincioşii aduc la biserică palmy, simbolul reînnoirii vieţii. Palmy sunt cel mai des crenguţe de salcie cu mâţişori. Obiceiul sfinţirii palmelor s-a introdus în liturghie abia în secolul al XI-lea. Ceremonia aceasta de obicei are loc înainte de citirea Evangheliei.
În unele regiuni ale Poloniei se organizează concur-suri pentru cea mai lungă şi cea mai frumoasă palma. Aceste tradiţii s-au păstrat în zona Kurpie, în parohiile Lipniki şi Łyse, precum şi în Małopolska, în localitatea Lipnica Murowana. Acestea ating şi înălţimi mai mari de câşiva metri şi trebuie să stea nesprijinite. Sunt făcute din răchită, n-au voie să aibă părţi metalice. Sunt împo-dobite cu mâţişori şi flori din hârtie creponată.