La începutul anului 1998, guvernul premierului Buzek a accelerat pregătirea reformelor de sistem, anunţate în campania electorală. În martie a fost prezentat „Raportul de deschidere” în care au fost criticate rezultatele guvernării coaliţiei anterioare. La Seim au fost trimise proiecte de legi privind lustraţia şi accesul general al populaţiei la dosarele fostelor servicii speciale, lege care condamna sistemul RPP (Republicii Populare Polone), apoi legi care reformau sistemul administraţiei publice, asigurărilor sociale, de sănătate şi învăţământ. În schimb nu s-a întreprins nimic pentru refacerea funda-mentală a servicilor speciale, limitându-se la schimbarea cadrelor de conducere.
La început, guvernul a planificat împărţirea adminis-trativă a ţării în 12 voievodate şi întroducerea raioanelor, totuşi proiectul a stârnit discuţii vii şi multe proteste din partea unor cercuri, mai ales ale acelora care ar fi pierdut statutul de voievodat. De mare importanţă era graficul reformei, căci guvernul ar fi vrut să organizeze alegerile locale din 1998 după noua împărţire a ţării. Din opoziţie, SLD (Alianţa Stângii Democrate) a protestat propunând 17 voievodate şi sperând la creşterea popularităţii în acele regiuni ale ţării pe care coaliţia dorea să-le lase fără voie-vodat. În aprilie 1998, preşedintele Kwaśniewski a sem-nat legea care amâna alegerile locale până în toamnă, expunând-se criticilor SLD, dar înlesnind realizarea reformei administrative. Negocierile privind numărul voievodatelor divizau nu numai coaliţia şi opoziţia, dar şi partidele coaliţiei, însăşi AWS (Acţiunea Electorală Solidarność) în care existau diferite concepte. La înce-putul lui iunie 1998 Seimul a adoptat legea privind împărţirea administrativă a Poloniei în 12 voievodate, ceea ce a dus la dispute în sânul coaliţiei guvernamentale. În final, pe 18 lulie, Seimul a adoptat legea cu 16 voievo-date, care a fost semnată de preşedinte pe 27 iulie.
Deja la jumătatea anului 1998 se vedea că refor-mele planificate pot fi mai grele şi mai costisitoare în sensul politic, decât se spera. Situaţia materială dificilă a populaţiei, creşterea infracţionalităţii organizate, ineficacitatea organelor de justiţie au fost folosite de opo-ziţie pentru a câştiga noi adepţi. În septembrie postcomu-niştii au intensificat criticile la adresa guvernului, sperând să aibă succes în alegerile locale.
Pe 11 octombrie 1998 au avut loc alegerile locale. Ele au scos la iveală conducători locali, conform noii îm-părţiri teritoriale, care trebuia să intre în vigoare la înce-putul anului 1999. Alegerile au arătat un mai mare grad de politizare a activiştilor locali, precum şi egalarea forţelor între AWS şi SLD.
Toată perioada anului 1999, coaliţia guvernamentală s-a confruntat cu probleme care s-au reflectat în scă-derea popularităţii cabinetului lui Buzek. Acestea erau legate în general de cele patru mari reforme de sistem ale acestui guvern. La începutul anului a intrat în vigoare reforma administrativă care a micşorat numărul voievo-datelor la 16 şi a introdus raioanele. În acelaşi timp a intrat în vigoare reforma asigurărilor sociale şi a sănătăţii. Am-bele reforme n-au fost suficient pregătite şi au condus la mari confuzii în funcţionarea acestor sectoare esen-ţiale pentru milioane de cetăţeni. În februarie, preşedin-tele a semnat legea privind reforma învăţământului, care a intrat în vigoare în septembrie.
La început, guvernul a planificat împărţirea adminis-trativă a ţării în 12 voievodate şi întroducerea raioanelor, totuşi proiectul a stârnit discuţii vii şi multe proteste din partea unor cercuri, mai ales ale acelora care ar fi pierdut statutul de voievodat. De mare importanţă era graficul reformei, căci guvernul ar fi vrut să organizeze alegerile locale din 1998 după noua împărţire a ţării. Din opoziţie, SLD (Alianţa Stângii Democrate) a protestat propunând 17 voievodate şi sperând la creşterea popularităţii în acele regiuni ale ţării pe care coaliţia dorea să-le lase fără voie-vodat. În aprilie 1998, preşedintele Kwaśniewski a sem-nat legea care amâna alegerile locale până în toamnă, expunând-se criticilor SLD, dar înlesnind realizarea reformei administrative. Negocierile privind numărul voievodatelor divizau nu numai coaliţia şi opoziţia, dar şi partidele coaliţiei, însăşi AWS (Acţiunea Electorală Solidarność) în care existau diferite concepte. La înce-putul lui iunie 1998 Seimul a adoptat legea privind împărţirea administrativă a Poloniei în 12 voievodate, ceea ce a dus la dispute în sânul coaliţiei guvernamentale. În final, pe 18 lulie, Seimul a adoptat legea cu 16 voievo-date, care a fost semnată de preşedinte pe 27 iulie.
Deja la jumătatea anului 1998 se vedea că refor-mele planificate pot fi mai grele şi mai costisitoare în sensul politic, decât se spera. Situaţia materială dificilă a populaţiei, creşterea infracţionalităţii organizate, ineficacitatea organelor de justiţie au fost folosite de opo-ziţie pentru a câştiga noi adepţi. În septembrie postcomu-niştii au intensificat criticile la adresa guvernului, sperând să aibă succes în alegerile locale.
Pe 11 octombrie 1998 au avut loc alegerile locale. Ele au scos la iveală conducători locali, conform noii îm-părţiri teritoriale, care trebuia să intre în vigoare la înce-putul anului 1999. Alegerile au arătat un mai mare grad de politizare a activiştilor locali, precum şi egalarea forţelor între AWS şi SLD.
Toată perioada anului 1999, coaliţia guvernamentală s-a confruntat cu probleme care s-au reflectat în scă-derea popularităţii cabinetului lui Buzek. Acestea erau legate în general de cele patru mari reforme de sistem ale acestui guvern. La începutul anului a intrat în vigoare reforma administrativă care a micşorat numărul voievo-datelor la 16 şi a introdus raioanele. În acelaşi timp a intrat în vigoare reforma asigurărilor sociale şi a sănătăţii. Am-bele reforme n-au fost suficient pregătite şi au condus la mari confuzii în funcţionarea acestor sectoare esen-ţiale pentru milioane de cetăţeni. În februarie, preşedin-tele a semnat legea privind reforma învăţământului, care a intrat în vigoare în septembrie.
